joi, 4 octombrie 2012

In...cadere libera


Probabil ca fiecare dintre noi avem momente in viata cand ne simtim singuri si depresivi chiar daca in realitate convietuim cu persoane apropiate noua, cand simtim ca suntem in ... "cadere libera". Asa mi se intampla mie acum , cand s-au tot adunat si ... astept sa am puterea sa  trec peste ele ,  sa  mi le scot din minte si sa se termine odata !Cred ca picatura ce a umplut paharul si care m-a facut sa-mi descarc sufletul e ceea ce urmeaza sa scriu . Mi-ar place  un locsor care sa fie un jurnal a ceea ce simti , sa nu fie un ceva unde unii fac frumos doar pt ca primeaza interesul si unde sa  ai puterea sa scrii si ceea ce simti cu adevarat, nu doar cele bune . Pt ca probabil multi trecem si prin momente dificile  si poate similare.
Azi am calculat ca sunt opt ani da cand am cunoscut o persoana... Atunci am avut o stare sufleteasca tot  de "cadere libera" cand am cunoscut un "el" care m-a ajutat foarte mult  sa-mi revin , mi-a aratat ca in viata se vede frumusetea  si intr-un fir de floare  si intr-un tort de inimioara facut din aproape nimic sau chiar intr-o... clatita ! Cred cu tarie ca am fost de un real ajutor unul altuia si ca am avut de invatat foarte multe unul de la altul. De la o vreme el a inceput sa se invarta prin anturaje inalte , avand prieteni bine cotati pe plan intelectual si financiar... o spun asta fara pic de invidie, pt ca am reusit sa o depasesc  Am ramas amici, zic eu buni, fiecare  avand prioritatile lui in viata si vorbeam foarte mult la telefon... Cand mi se intampla ceva il sunam , ii povesteam  si el la fel , apoi ne bucuram sau ne intristam impreuna si cautam o rezolvare . Era o perioada cand ma suna de 5-6 ori pe zi ! De multe ori el le numea povesti "antiplictiseala"Asta pana acum cam o luna cand si-a gasit omul o prietena si probabil nu mai simte nevoia sa mai vorbeasca si cu altii. L-am mai sunat de vreo doua ori la interval de cateva zile , l-am intrebat ce mai face si mia raspuns in "dodii". Si ...gata. A simtit nevoia sa ma indeparteze de tot din viata lui , e ok, dar as fii vrut sa aiba taria  sa-mi spuna si mai ales sa-mi spuna ca de fapt de ce . Stau si ma gandesc unde am gresit ?  Oare poti ca dupa opt ani sa stergi  o persoana (, care ti-a fost amic), intamplari  din viata , tot sa stergi cu buretele acei opt ani ? Cam greu , dar sper ca voi trece si eu peste asta ! Ce m-a deranjat enorm e faptul ca acum , cand a fost ziua mea a fost in Deva , la 2 km de mine , si nu a venit cu un fir de floare sa zica - la multi ani . Nici macar n-a avut  puterea sa dea un telefon direct si sa vorbeasca .pur si simplu mi-a lasat o urare pe Facebook , asa ca oricare din cei trei sute de prieteni de acolo pe care poate nu i-am vazut niciodata. Eu o consider lasitate , sau e .. altceva, ceva legat de bunul simt elementar  ? Daca tu ai o relatie , pe amiciii vechi tre sa-i excluzi din viata ta ?Poate unii asa  judeca chiar daca ranesc pe altii , Dar nu-i nimic , imi va trece si o sa-mi revin , chiar daca acum mi-am plans de mila "in public" , am sa trec si peste astea Nimic din ceea ce ti se intamla in viata nu e intamplator, totul are un rost si cine stie , poate ceea ce consider eu acum un rau , de fapt este o poarta spre mai bine ! Nu de mult mi-a trimis o prietena un link , cu "fii bun oricum "  , care e cam greu dar merita incercat ! Si vorba ceea
      CE NU TE OMOARA TE FACE MAI PUTERNIC !
Poate peste putin timp o sa devin si eu ... "STRONG" ...:)) O sa va dau de stire  :))

2 comentarii:

dintimisoara spunea...

Zefi , toate au rostul lor si cred ca sti mailul acela ce a tot circulat , despre oamenii ce intra si ies din vietile noastre , la un momentdat...cred ca il mai am pe blog , intr-o postare din "antichitate"."Ceea ce nu te omoara , te face mai puternic".Cel putin asa este vorba.Eu aleg sa nu cred in vorba asta.Eu aleg sa cred , cum am scris mai sus , ca totul are un rost si nimic nu e intamplator.Asa trebuia sa se intample si daca omul din postare s-a nimerit prin viata ta o vreme , a fost pentru ca asa trebuia si pentru ca asta v-a ajutat , atat pe tine cat si pe el-ul in cauza , sa mai invatati cate ceva , sa mai urcati pe o treapta de a sti ce inseamna sa fi uman.Extrage , Zefi draga , din relatia asta,frumustea si bucuria de atunci si alunga regretele si amareala.Ele sunt cumul de egoism si neimplinire.E usor sa dai sfaturi si ma gandesc ca citind ce scriu eu , precis iti spui ce as fi facut eu sa fi fost in locul tau.As merge mai departe...asa cum am facut-o de fiecare data in viata , desi si pe mine ,de multe ori , dorul si egoismul m-au pus la pamant.
Ai grija de tine...

Praf de Stele spunea...

Multumesc Ana Maria pt incurajare :) O sa-mi treaca si... oricum trebuie sa mergem mai departe cu capul sus si cu zambetul pe buze :)