luni, 9 mai 2011

Suflet ranit

Cand vine ora zece adorm cu al tau chip
Iar zorii unei zile, incet, devin un chin
Un chin al despartirii de tot ce-a fost frumos,
Cand inimile noastre bateau la unison.

Era o vreme dulce , cu suflete perechi,
Ce implica feline, pe-nalte meterezi,
Cu sentimente tandre si multe sarutari
Din inma pornite si calde-mbratisari !

Si azi eu stau si cuget, ce minunat a fost.
De as putea intoarce, putin , al vietii rost
Sa te mai tin in brate, iar tu sa mieunezi
Si sa-nvatam din nou cum trebe sa iubesti

Si stau si iarasi cuget , c-au devenit himere
 Aceste dulci momente, credeam ca-s efemere !
Noi n-am pastrat iubirea, greu gasita
Iar azi ne plangem soarta cu inima ranita

Dar sufletul pereche pe lume-i numa' unul
Si-n viata asta scurta noi nu-l vom mai gasi,
Dar cine stie, poate, din nou ne vom iubi
Cand dincolo de lume ne vom regasi .


          "Nu sintem trimisi nici in rai, nici in iad, ci simplu, traim mai departe."
                                                                                   ARTHUR FORD

2 comentarii:

Pr.Victor spunea...

Trista poezie, suflet scrisa dintr-un suflet ranit. Exista vindecare pentru orice rana in aceasta viata, indiferent cat de scurta ar fi ea. Oricum, personal nu sunt de acord cu citatul lui ARTHUR FORD de la sfarsitul poeziei.

Praf de Stele spunea...

Da, in general timpul vindeca rani si suflete. Adevarul e ca nici eu nu sunt de acord cu citatul, mai ales ca am citit recent cate ceva scris de acest autor si mi se pare ca e in contrast cu credinta, cu principiile dupa care ne ghidam viata..