duminică, 31 ianuarie 2010

Despre omenie

Azi neavand prea multa ocupatie, copiii fiind pe la scoli iar eu stand mai mult prin casa mi-au trecut prin minte diverse amintiri din vremurile mai "grele" Casa noastra este o casa destul de modesta in comparatie cu a vecinilor care majoritatea sunt cu etaj, stam aproape de centrul Devei si avem strada putin in panta. Anul 2003 a fost foarte greu pt mine pt ca a fost anul in care am divortat. Ma speria foarte tare gandul ca am ramas femeie singura cu un servici cam amarat si cu doi baieti mari in scoala, nu stiam cu ce bani imi voi trimite baiatul cel mare la facultate cand va veni vremea ,oricum o duceam tare greu si cu mancarea si cu banii.. Peste drum de mine s-a vandut o casa frumoasa si mare pe care o cumparase un domn irlandez care s-a casatorit cu o romanca. Vara , dupa cam o luna dupa ce aveam vecini noi (pe care nu-i cunosteam prea bine pe atunci), a trebuit sa-mi aduc niste balastru pt a turna beton pe jos intr-o camera. A venit masina cu balastru dar fiind in panta l-a golit jumate pe trotuar si jumate in strada si se cam bloca circulatia in strada.Vreo doi vecini de sus au facut gat ca incurc circulatia , asa ca am luat o lopata si am inceput sa dau singura nisipul din strada, baietii mei fiind la scoala . Au mai urcat vreo doi vecini de sus care s-au interesat foarte curiosi ce construim, apoi a iesit si vecinul de langa mine ( care e cam de-o varsta cu mine si suntem vecini de 20 de ani) care m-a intrebat razand unde- mi sunt baietii asa ca erau vreo trei barbati gura-casca si eu singura femeie cu lopata in mana... La un moment dat a iesit domnul irlandez cu o lopata in mana , a dat buna ziua catre gloata curiosilor si fara nici o alta vorba s-a apucat de dat la lopata alaturi de mine si m-a ajutat pana am terminat. Nu stiu, dar cred ca e una din intamplarile pe care le voi tine minte toata viata. Intre timp ne-am cunoscut mai bine si el si sotia lui sunt niste oameni deosebiti,m-au ajutat foarte mult, suntem si vecini si prieteni iar de cate ori il rog ceva pe el, ceva ce nu pot eu face , sare si ma ajuta. Pe vremea aceea sotia lui imi zicea sa nu fiu trista ca "Dumnezeu lucra prin oameni"! Apoi mi-am gasit un loc de bucatareasa in afara serviciului la un domn foarte bogat la care am lucrat cam 8 luni, apoi dupa vreo doua luni de disperare mi-am gasit actualul al doilea loc de munca, Si intre timp mi-am scos si un credit card de 6 milioane vechi cu care mi-am trimis baiatul sa se inscrie si sa inceapa facultatea. Si asa am ajuns la concluzia ca nimic pe lume nu este intamplator si ca toate problemele au o rezolvare iar omenia de care dau dovada unii oameni nu o poti uita niciodata.

9 comentarii:

mamica de Sebastian spunea...

DA frumoasa si trista intimplare.Imi pare rau ca viata e asa cum e dar eu ma ghidez dupa vorba ca in tot raul e si un bine si atunci cind sintem mai disperati vine ajutor neasteptat.Cit despre cei 3 vecini romani care in loc sa te ajute rideau de tine mai bine no komment

Svea spunea...

Absolut, mama are o vorbă, citez: când sunt pe marginea prăpastiei, întotdeuna simt cum o mână nevăzută mă trage înapoi, nu mă împinge. Cu alte cuvinte, când știi că ești un om cu frica lui Dumnezeu și cu gândul curat, indiferent de câte nedreptăți ți se întâmplă, este imposibil la un moment dat, după atâtea încercări să nu dai peste oameni cu suflet care să te ajute așa cum poate ai făcut și tu de multe ori.

magda spunea...

rar intalnim astfel de oameni,oameni cu suflet care au trecut si ei prin greutati si stiu ce inseamna omenia...

Ana-Maria spunea...

Absolut minunat gestul vecinului irlandez...chestie de educatie!
La concluzia ta am ajuns si eu , acum vreo 15 ani in urma...si de atunci tot raman uimita la felul in care mi se adevereste zilnic vorba asta...ca nimic nu-i la voia intamplarii pe lume...

Anonim spunea...

Omul nu este nimic altceva decat insusirea faptelor sale!

iulia spunea...

E incurajator sa vezi ca mai exista si astfel de oameni.
Sper ca sunteti bine, nu ati mai scris de ceva vreme.

kis spunea...

Aceasta iniamplare ne arata inca odata realitatea vietii:invidie, egoism, rautate,impolitete, iar printre toate ,farame de bunatate, respect ,morala.
Fii puternica!Dumnezeu ne iubeste!

David Octavian spunea...

Buna seara si bine v-am gasit.
Nu m-am putut abtine sa nu imi amintesc(citind povestea dvs) de multele din intamplarile prin care am trecut eu insami,care mi-au aratat ca,de cele mai multe ori,oameni pe care nu ii cunosti iti intind o mana de ajutor pe cand,cei pe care ii stii de o viata,stau si se uita nepasatori,sau chiar rad de greutatile prin care treci.
O seara frumoasa!

Praf de Stele spunea...

Multumesc tuturor pt incurajari si gandurile bune. Suntem bine , dar cel putin eu am avut asa o perioada trista cumva si o stare sufleteasca de nu mi-a mai trebuit nici computer , (chiar nu stiu de la ce mi se trage) si de aceea n-am mai scris. Dar acu' mi-a trecut :))