Biserica sufletului meu

Probabil ca multi altii si eu simt nevoia sa merg  duminica sau in zilele de sarbatoare la biserica .Credinta m-a facut si in trecut si acum  sa infrunt mai usor necazurile vietii si sa trec peste ele. Cand ies din biserica parca prind puteri pentru o noua saptamana si ma simt foarte bine sufleteste, traiesc sentimentul ca niciodata nu esti lasat la greu si toate au o rezolvare , chiar si atunci cand mergi sa spui - Multumesc Doamne  pentru tot ce mi-ai dat mie ! Am fost la mai multe biserici dar cel mai bine ma simt la Catedrala "Sfantul Nicolae" din orasul meu, mai ales ca de aceasta ma leaga amintiri care imi umplu sufletul.Aceasta Catedrala a fost ridicata in anul 1861 din initiativa mitropolitului Ardealului Andrei Saguna iar dupa anul 1927  a fost renovata si pictata in stil bizantino-roman . Tin minte ca eram  de 4-5 ani cand mergeam la aceasta biserica de mana cu tata , aproape in fiecare duminica. De acolo urcam dealul Cetatii pana in varf si faceam multe poze. La aceasta biserica am fost botezata, tata fiind ortodox. Dar mai apoi mama m-a dus la catolici, nu zic ca era un lucru rau , mai ales in opinia ei! Am mers la ore de religie o data pe saptamana in biserica , ca la scoala nu se preda atunci. Prin clasa a doua m-au imbracat in rochie alba lunga si am fost la - prima spovedanie- cum se face la catolici, apoi peste vreo doi ani m-au dus la un fel de confirmare (tot ceva practicat la catolici). Si asa am ajuns la maturitate intrebandu-ma din care religie fac parte. Dupa parerea mea a fost greseala mamei mele care a vrut cu tot dinaninsul sa ma treaca la catolici, la un moment dat a vrut sa ma si re-boteze acolo, noroc cu popa, care nu a vrut zicand ca eram botezata o data si tot sub semnul crucii. Cand m-am casatorit , am facut cununia religioasa  la ortodocsi tot la aceasta biserica si din acel moment AM STIUT de unde apartin. Cei doi baieti sunt botezati tot in aceasta biserica, si de cate ori pot , merg cu drag acolo chiar daca e putin mai departe de mine.Cand erau copiii mici am fost intrebata daca nu vreau sa-i duc la slujba la catolici, dar am refuzat, nu am vrut sa ramana si ei cu nedumerirea in suflet ca mine, dar a venit timpul cand pot sa viziteze singuri si eventual sa faca ce le dicteaza sufletul.
        Azi am stat si la predica , care mi s-a parut foarte frumoasa , cand parintele a vorbit despre necesitatea alegerii  intre Dumnezeu si Manona (Profit) ca nu poti sa-i slujesti pe amandoi si ca trebuie sa te feresti "in a numi raul- bine si binele-rau." Si eu ca omul in general , se intampla sa  caut motiv sa nu merg in fiecare duminica la biserica, dar apoi simt ca am gresit... Oricum aceasta biserica ramane biserica copilariei mele unde ma simt cel mai bine.