In criza de timp

Asta iarna eram foarte singura si trista iar in timpul liber eram deprimata. Dar a venit si vacanta de vara  si concediul iar de atunci nu mai am timp liber... este un du-te - vino continuu la mine acasa, dar este o oboseala placuta de care peste cateva luni o sa-mi fie tare dor...A fost si baiatul cel mare dar a trebuit sa se intoarca la Cluj la servici. Dupa o saptamana la hotelul din Turda si patru zile la Moldova timp in care mi-am refacut energia am inceput si eu serviciul cu spor iar in saptamana care a trecut am intrat din nou in santier..                                

Si asa cu ajutorul familiei

si al vecinului meu - domn irlandez- in acelasi timp om si prieten- am reusit sa avansam si sa terminam lucrul

Si pe cand era gata cu gresia mi s-a dezmembrat bufetul de bucatarie care avea cam 25 de ani si a trebuit sa luam altul nou...

Acum ne-a mai ramas sa facem ordine prin curte si cred ca pentru anul asta am cam terminat. Imi place ca gatesc mult, ma bucur ca oalele se golesc aproape instantaneu, chiar si micile discutii in contradictoriu isi au farmecul lor... Ma bucur ca am lasat in urma singuratatea...